Ghenadie Râbacov

„Biblia de la București”, primul Act al Unirii tuturor Românilor

În Anul Centenar 2018 se împlinesc 330 de ani de la apariția primei ediții integrale în limba română a Sfintei Scripturi. În noiembrie 1688 ieșea de sub tipar Biblia de la București, cunoscută și sub numele de Biblia lui Șerban Cantacuzino, acesta fiind unul dintre marii cărturari români preocupați de a avea Cuvântul lui Dumnezeu în limba vorbită de credincioși.

Cartea Cărților a cunoscut un proces de editare anevoios și de durată. Traducerea a început prin 1682, având ca surse de plecare Septuaginta (Veneţia, 1687), Biblia sacra polyglotta (Londra, 1653-1657), Vechiul Testament (Nicolae Milescu-Dosoftei, 1662-1668), Noul Testament (Alba Iulia, Simion Ştefan, 1648). Printre erudiții care și-au adus contribuția la realizarea acestui produs biblic au fost Fraţii Radu şi Şerban Greceanu, arhiepiscopul Ghermano de Nisa (directorul Academiei Greceşti din Constantinopol), Sevastos Kymenites (directorul Şcolii Greceşti din Bucureşti), iar corectura lucrării a fost încredințată fostului episcop de Huşi, Mitrofan.

Preocuparea românilor pentru traducerea Scripturii în limba lor a început de timpuriu, în comparație cu alte popoare ortodoxe, cum ar fi slavii sau grecii, care au manifestat interes pentru acest lucru abia pe la mijlocul sec. al XIX-lea. Traducerea Bibliei în limba greacă modernă a fost realizată în 1840, iar în rusă – și mai târziu, în 1876.

Slujbele bisericești se oficiau în limba slavonă, iar oamenii de rând, enoriașii care luau parte la acțiunile de cult, necunoscând decât limba română, nu înțelegeau ceea ce se citea și se predica. Prin urmare, exista o nevoie acută de a face legătura cu Sfinții prin intermediul limbii materne.

Biblia lui Cantacuzino este o operă de mari proporții, o Carte fundamentală nu doar pentru ortodoxia românească, ci și pentru dezvoltarea limbii române literare. Apariția ei a construit calea pe care avea s-o urmeze limba bisericească scrisă, a contribuit substanțial la îmbogățirea lexicului și a sintaxei și a devenit punct de referință pentru traducerile ulterioare ale textelor biblice.

Dincolo de importanța sa religioasă, Biblia de la București poate fi considerată primul Act al Unirii tuturor Românilor și un simbol inebranlabil de unitate națională. Circulația sa intensă în toate provinciile românești, dar și în afara granițelor lor (exemplare ale Bibliei au fost transmise fostului mitropolit Dosoftei, aflat atunci în surghiun în Polonia, și Papei Benedict al XIV-lea, acesta din urmă aflându-se astăzi în Biblioteca Universității din Bologna) a cimentat unitatea de limbă și conștiință a românilor.

Cea mai citită carte din toate timpurile, Sfânta Scriptură uneşte creştinii sub aceeaşi umbrelă, propovăduind Binele şi Adevărul. Pentru poporul român de pretutindeni, Bine și Adevărul stau în Unire. Unirea cu Hristos, Unirea cu Țara. Doar ea ne va aduce pacea, liniștea și bunăstarea mult așteptate.