Press "Enter" to skip to content

Averea bunei educații cu Teodor Baconschi

La 8 august curent am participat la un nou webinar organizat de Ministerul Educației Culturii și Cercetării al R. Moldova în parteneriat cu AGIRo și AGIRoMd în cadrul săptămânii „Diplomația pedagogică” a Academiei de Vară a cadrelor didactice cu genericul Viitorul educației este Astăzi.

Invitatul zilei a fost Teodor Baconschi, antropolog, diplomat, teolog și politican, ministru de externe al României în Guvernul Emil Boc (între 23 decembrie 2009 și 23 ianuarie 2012); ambasador al României în Vatican (1997-2001), San Marino (1999-2001), Portugalia (2002-2005), Franța (2007-2009) și Andorra (2008-2009); fiul poetului A. E. Baconsky, autor a numeroase studii de filosofie și eseistică, personalitate notorie ce vibrează sufletește cu românii din Basarabia.

Domnul ambasador a vorbit despre educație ca despre o religie, făcând legătura dintre misiunea profesorului și misiunea apostolică, ambele centrate pe răspândirea binelui în lume. A fost abordat și reformismul care deseori nu dă rezultate și nu duce la progresul scontat, fiindcă rareori un guvern stă bine în picioare patru ani. Un accent aparte a fost pus pe redefinirea funcției pedagogice într-o societate post-modernă și pe conexiunea dintre piața muncii și programele de studii.

Teodor Baconschi a menționat că în prezent școala este bulversată nu doar de pandemie, ci și de șocul dintre modul tradițional de a transmite cunoașterea și realitatea noilor tehnologii. Invitatul a mai subliniat că obiectivul bunei educații este cultivarea discernământului, a simțului critic, a capacității de a separa inepția, aproximația și improvizația de judecata pertinentă bine întemeiată.

Educația ca efort colectiv în toate epocile și timpurile are trei obiective: 1) cunoașterea lumii, 2) atenuarea suferinței legate de condiția umană care, fiind muritoare, e tragică și 3) producerea de obiecte frumoase: înfrumusețarea nu decorativ-estetică, ci intens calitativă a faptului de a fi viu și de a fi conștient de propria raționalitate, dar și de propria mortalitate. În opinia lui T. Baconschi, oricât s-ar schimba curricula, jargonul psihopedagogic, termenii la modă, există aceste permanențe pe care filosofii le detectează în primul rând și care trebuie să inspire în continuare felul în care formăm oameni.

Intervenția savantului a fost axată de asemenea pe modelele european și american de educație, primul orientat spre producerea unui om superior, cel de-al doilea spre formarea unui cetățean decent. În cele din urmă, am putea spune că aceste două modele au fuzionat. Pe ambele maluri ale Atlanticului s-a dezvoltat o combinație între elitismul școlilor de top și obligația civismului, a implicării în viața societății.

Referindu-se la educația online, Excelența Sa a accentuat faptul că noile tehnologii ne permit să ștergem diferența dintre centru și periferii, să reconfigurăm toată geografia cunoașterii, să intrăm în contacte internaționale în timp real, să avem o mult mai mare deschidere și o mult mai mare audiență, ceea ce indiscutabil reprezintă un motor de transmitere a cunoașterii și de conlucrare intelectuală infinit mai puternic decât metodele clasice de schimb academic și interconectare culturală.

În ceea ce privește succesul în educație, acesta depinde și de cei șapte ani de acasă, de implicarea părinților în dezvoltarea propriilor copii. A dezerta de la obligația de a participa direct la educarea și formarea propriului copil e din partea familiei de nescuzat, a spus formatorul. Nu poți să îi iei copilului o tabletă și să faci dintr-un ecran un fel de bonă permanentă care te scutește de dialogul viu cu copilul tău, de obligația de a-i trezi interesul pentru muzica cultă, pentru muzee, pentru carte și multe alte aspecte care trebuie împărțite între familie și școală.

Teodor Baconschi este de părere că nu mai avem nevoie de o școală mnemotehnică ce dezvoltă exclusiv capacitățile de memorizare ale elevului. E foarte important să introducem și să promovăm o cultură a dezbaterii civilizate, ponderate, argumentate; să diversificăm activitățile extrașcolare pentru a contribui la socializarea complexă a fiecărui copil, pentru a dezrădăcina inhibiția, frica și abandonul emoțional. Totodată, ar trebui să ne debarasăm de obsesia excepționalistă a olimpismului și să ne gândim cum să facem ca să-l aducem pe cel slab mai aproape de o medie care, la rândul ei, tinde să crească. Scenografia tradițională a orei de clasă necesită și ea o schimbare, una echilibrată, astfel încât să putem evita sublinierea excesivă a talentelor și a meritelor și să nu mai ascundem eșecul ca pe o rușine, ceea ce poate genera o alterare treptată a calității învățământului.

Vezi AICI agenda Academiei de Vară a cadrelor didactice, 1-31 august 2020.