Press "Enter" to skip to content

Admiterea 2020-2021: trăsnăi lingvistice strecurate prin presă

Urmăresc ceea ce se publică pe cele mai accesate și corecte portaluri de știri din R. Moldova. Multe le văd, dar tac. Deseori, cu greu mă abțin să nu comentez. Și nu mă refer la calitatea materialelor jurnalistice sau la respectarea Codului deontologic, deși ar fi multe de spus și la aceste capitole.

La începutul săptămânii, mai mulți jurnaliști au scris despre începutul Admiterii 2020-2021 în instituțiile de învățământ profesional tehnic și cele de învățământ superior, indicând termenii anunțați de MECC”, unii chiar în titlul știrii.

Termen este un substantiv cu două forme de plural și cu sensuri diferite: termen (subst. masculin) = cuvânt, pl. termeni și termen (subst. neutru) = interval de timp, pl. termene.

În cazul admiterii, anume despre perioada de derulare a concursurilor pentru candidații la studii și este vorba, așa cum este stipulat în Ordinul MECC nr. 532 din 10.06.2020 cu privire la termenele de organizare și desfășurare a sesiunii de bază a concursului de admitere la studii superioare pentru anul de studii 2020-2021. Acum câțiva ani, și ordinele emise de minister erau pline de greșeli de acest fel.

Un alt cuvânt buclucaș este abiturient, -ă, pl. abiturienți, -te, întâlnit nu doar pe site-urile de știri sau auzit frecvent la radio și TV, dar utilizat foarte des de cadrele didactice și managerii universitari. Acest cuvânt generează mai multe semne de întrebare. Sunt discutabile apartenența acestuia la norma literară, sensul și originea lui.

În uzul limbii române, substantivul abiturient este atestat în exclusivitate în R. Moldova. Nu-l prea găsești în surse lexicografice. DEX îl prezintă ca un cuvânt învechit ce semnifică „elev(ă) în ultimul trimestru, înaintea bacalaureatului”. Dicționarul de dificultăți ale limbii române al lui Andrei Crijanovschi (Chişinău, Editura Arc şi Editura Museum, 2000) îl înscrie în categoria cuvintelor ce „însumează împrumuturile lexicale nemotivate, calcurile lexicale și frazeologice, deformările de cuvinte românești, formele de gen schimbate, cuvintele cu pronunțare alterată, cuvintele scrise greșit”. În spațiul basarabean, abiturient înseamnă, ca și în limba rusă, „persoană care susține examene de admitere într-o instituție de învățământ superior” (Абитуриент, -ка, = 1) выпускник средней школы (устар.); 2) человек, поступающий в высшее или специальное учебное заведение). Acest sens a fost atribuit termenului abiturient în URSS, prin anii ‘50 ai secolului trecut, fiind ulterior răspândit și în spațiul post-sovietic. Prin urmare, acesta este de sorginte sovietică.

Cât despre originea abiturient-ului, dicționarele etimologice din vremurile sovietice îl menționează ca fiind de origine rusă. Unii autori fac referire la rădăcinile latine: abituriens, abiturientis. De fapt, cuvântul este împrumutat din germană: Abiturient, pl. Abiturienten.

Apare întrebarea: Și, totuși, cum se numește persoana care depune dosarul sau urmează să susțină examenele de admitere într-o instituție de învățământ superior? Răspunsul: candidat, -ă la admitere /studii.

Ex.: 1) Scopul este acela de a informa potențialii viitori studenți în legătură cu situația evaluării externe a instituțiilor de învățământ superior și a programelor de studiu oferite de acestea, astfel încât potențialii candidați la admitere (licență) să poată lua o decizie în cunoștință de cauză privind continuarea studiilor și alegerea unei universități sau a unui program de studiu (sursa: Ministerul Educației și Cercetării al României). 2) Înscrierea candidaţilor la concursul de admitere se face online (sursa: site-ul Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia).

Verbul a aplica, în sintagmele a aplica la studii, a aplica la o universitate din străinătate, de asemenea, creează bătăi de cap. A aplica în limba română înseamnă: „1) a pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun; 2) a pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra (a aplica un procedeu, a aplica un tratament); 3) a raporta un principiu general la un caz concret, particular” (DEX online). Sensul „a candida, a depune o cerere” este calchiat din engleză. To apply = to request something, usually officially, especially in writing or by sending in a form (Cambridge Dictionary). Ex.: You can choose to apply for various master’s degrees of a two-year duration. Prin urmare, în loc de a aplica la studii se recomandă a se spune a depune o cerere de admitere, a depune dosarul sau a se înscrie la un program de licență /masterat.

O altă trăsnaie comisă de redacții ar fi virgula care fie lipsește în situații în care ar trebui să apară, fie apare în situații în care ar trebui să lipsească.

În loc de concluzie:

Am preferat să nu dau exemple concrete, să nu fac publice numele autorilor și nici să nu fac capturi de ecran de la materialele respective. Dar… un lucru mă nedumerește. Avem atâtea „filtre”, atâția redactori-șefi, specialiști în ale limbii! Și nici de dicționare nu ducem lipsă, Slavă Domnului! Cum se face că reprezentanții presei nu se pot descotorosi de calcurile rusești, de expresii stâlcite de genul la moment, în dependență de, careva probleme, necătând la… și multe alte greșeli de limbă, impardonabile pentru cea de-a patra putere în stat, greșeli care obosesc ochiul și zgârie urechea. Oare misiunea unui jurnalist este doar de a informa corect și echidistant publicul, fără a respecta corectitudinea și cultura lingvistică și fără a promova o limbă română corectă?

Îl voi lăsa pe marele Ion Luca Caragiale să încheie: „E un meșteșug greu, gazetăria, mă! […] Ca să luminezi pe oameni, trebuie să fii întâi tu luminat. Să cunoști multe, să cugeți adânc, să alegi, să cerni și să dai publicului gând bun, în fraze bune, care să slujească de model. Cinste și gramatică – acestea sunt cele dintâi condiții ale unei prese bune”.