Press "Enter" to skip to content

A fi sau a nu fi în viața cuiva?

Ți s-a întâmplat să te atașezi de cineva? Uneori poate prea mult, grozav de mult… Așa, fără niciun motiv, fără a avea o explicație. Să te atașezi treptat sau à coup de foudre. Să vorbiți mult, să vă căutați, să vă faceți griji unul pentru altul, să vă încurajați, să vă spuneți necazurile și bucuriile, să și tăceți lăsând sufletele să comunice fără cuvinte, să vă înțelegeți de minune. Și…, brusc, totul să dispară. Să nu mai existe acel „nu știu ce”, acea chimie inexplicabilă. Să dispară și omul. Să dispară la fel de ușor precum a intrat în viața ta. Cu o mică diferență: atunci când a binevoit să poposească te-a salutat și te-a întrebat ce faci, iar la plecare nici măcar nu s-a deranjat să-și ia rămas bun și să-ți zică „mi-a părut bine că te-am cunoscut!”

Oamenii sunt turiști înnăscuți, vin și pleacă, trec prin inima ta ca printr-o gară, schimbă des destinația și absolut nimeni nu îți poate da garanții că îți va fi alături până la sfârșit. Nu poate și nici nu este obligat(ă) să o facă. Nu poți ține pe nimeni lângă tine împotriva voinței lui/ei, nimeni nu-ți aparține, nu închei contract de prietenie și/sau de dragoste cu nimeni. Când vine momentul, fiecare e responsabil(ă) pentru lucrurile care i se întâmplă și dacă a hotărât să-ți spună adio și să închidă ușa după el/ea, nu ai decât să te resemnezi și să accepți că greșeala este numai a ta. Deoarece aștepți de la ceilalți ceea ce ei nu pot oferi. Deoarece tu, nu o singură dată, faci exact la fel, pleci fără a mai lăsa loc de bună ziua.

De ce, totuși, în anumite momente, fiecare ia decizia de a se retrage? Răspunsul e simplu. Pentru că a găsit o altă persoană cu care se simte mai bine. Poate pentru că tu, el, ea, nu ați știut a păstra ceea ce ați avut. Sau…, și mai simplu, din obișnuință, din dorința de retrăi aceleași sau alte lucruri, sentimente, dar cu altcineva. Pentru că noul pare a fi mai bun decât vechiul. Și pentru că suntem consumatori de suflete.

Și atunci ce a căutat el sau ea în calea destinului tău? Probabil a fost ceva fără angajamente, ceva ce nu a însemnat și nu contat prea mult, iar micile atenții care au fost îndreptate asupra ta nu au fost decât o emanație a nevoii de a-și etala și reconfirma propria „valoare” și plinătate de sine. Ori poate între voi doi s-au adunat prea mulți nori de furtună și niciunul nu a avut curajul să-i alunge, dar a ales calea cea mai ușoară.

A fi sau a nu fi în viața cuiva? În funcție de încotro alegi să te îndrepți, spre „intrare” sau „ieșire”, fii gata de ceva altfel: de adaptare, renunțare la anumite obiceiuri, zdruncinare a comodității sau de reîntoarcere la sine, (re)căutare, (re)descoperire.

Cu toții venim și plecăm… Cu toții lăsăm în urmă dor, emoții puternice, amintiri, dorințe nerealizate sau durere, răni nevindecate și păreri de rău. Un lucru este cert: pe nimeni nu întâlnim din întâmplare, iar în cele din urmă fiecare rămâne cu cine trebuie. Important e să vezi partea plină a paharului și niciodată să nu crezi că cineva ți-a făcut doar rău. Chiar dacă te-ai ars și ai pierdut încrederea în oameni, nu renunța la o nouă prietenie sau la o nouă relație. În orice apropiere și în orice separare, meritul sau vina sunt partajate.

Te-aș sfătui să înveți lecția de a nu depinde de nimeni, sub nicio formă; de a nu te atașa de nimeni și de nimic decât cu mici excepții, și atunci vei suferi mai puțin și te vei simți liber(ă). Însă nu sunt persoana potrivită pentru a da sfaturi. Știu că, oricât am inventa teorii și recomandări, nu putem planifica și nici controla totul.  Nu suntem atotputernici. Niciodată n-am fost și nici nu vom fi. Avem un creier social, depindem unii de alții, avem nevoie unii de alții, mai ales în vremurile unei crize umane fără precedent. Dependența sănătoasă ne face mai puternici și mai responsabili. Dependența exagerată, paranoică și falsa reciprocitate ne distrug.

Să depindem frumos unii de alții, să ne ajutăm reciproc, să ne dăm șanse, să acceptăm viața așa cum este ea, cu legitățile și vâltorile ei, să lăsăm oamenii să vină și să plece! Mulți vor face doar escală și numai câțiva își vor face viză de reședință în sufletul tău pentru totdeauna.