A fi în viață încă nu înseamnă a trăi viața…

Zi de zi tot mai mult conștientizez că trăim într-o lume învrăjbită, una hâdă, lipsită de hrană spirituală. În pofida marilor progrese și „miracolelor” te tot genul, viața noastră fuge cu viteză cosmică, făcându-ne să uităm de ceea ce este mai sfânt: de casă, mamă, frate, soră, neam, de dorul de altă dată, de propriul suflet… Cum spunea Octavian Paler, acesta este paradoxul vremurilor noastre.

Astăzi, cineva care trăiește conducându-se de principliile Maicii Tereza (citate mai jos), este considerat ca cineva lipsit de rațiune, retardat, naiv, altfel, numai nu normal. Cineva spunea, și avea perfectă dreptate, că într-o societate bolnavă nu este la modă sa fii sănătos. Poate că nu sunt la modă, poate că prea puțin înțeleg din ceea ce se întâmplă în jurul meu, dar se pare că întregul univers a luat o întorsătură greșită, cea a aparențelor frumoase, a unui labirint cu un exterior sclipitor dar cu un interior sec, fad și oropsit în care ne rătăcim cu toții cum numai intrăm în el.

Adesea lumea este irațională, ilogică și egocentrică. Iartă oricum. Dacă esti amabil, lumea poate să te acuze de egoism sau de a avea intenții ascunse. Fii amabil oricum. Daca ai succes, vei câștiga câțiva falși amici și câțiva adevărați inamici. Să ai succes, orice ar fi! Dacă ești onest și direct, lumea poate să te înșele. Fii onest și direct, orice ar fi. Ceea ce întârzii ani în a construi, cineva poate să distrugă într-o clipă. Construiește, orice ar fi! Dacă întâlnești seninătatea și fericirea, poți să stârnești gelozii. Fii fericit, orice ar fi! Binele care-l faci azi, adeseori va fi uitat mâine. Fă bine, orice ar fi! Dă deseori ce ai mai bun din tine și poate niciodată nu va fi suficient. Dă lumii ce ai mai bun, orice ar fi. Adevărat, analiza finală este între tine și Dumnezeu. Niciodată nu va fi între tine și ei. (Maica Tereza)

Este adevărat că în mediul în care încercăm să supraviețuim e cam dificil să iertăm, să fim amabili, să obținem succese meritorii, să fim onești, să construim și mai ales să fim fericiți și să facem bine, deși, paradoxal, aceste lucruri nu ne costă nimic, le putem face gratis și le putem primi gratis… Atunci de ce ne este atât de greu să le facem? Nu găsesc decât o singură explicație: pentru că am încetat a iubi cu adevărat, pentru că nu uităm nimic, în afară de un singur lucru… uităm să trăim cu adevărat și uităm că ființele cele mai dragi nu vor fi alături veșnic și uităm că nici noi nu suntem nemuritori. Să nu uităm că a fi în viață încă nu înseamnă a trăi viața.

Postez mai jos încă niște crâmpeie din spusele Maicii Tereza, care sunt marcate de un sens profund și care ne îndeamnă să mergem înainte, să nu cedăm, să nu ne oprim niciodată, orice s-ar întâmpla.

Nu uita niciodată că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele se transformă în ani… dar ce e mai important se conservă; forţa şi determinarea ta nu au vârstă. Spiritul tău este cel care îndepărtează pânzele de păianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reuşită e o altă încercare. Cât timp trăieşti, simte-te viu. Dacă ţi-e dor de ce făceai înainte, fă-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp… mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţi. Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine. Fă astfel ca în loc de milă să impui respect. Când nu mai poti să alergi, ia-o la trap. Când nu poţi nici asta, ia-o la pas. Când nu poţi să mergi, ia bastonul. Însă nu te opri niciodată. (Maica Tereza)

You may also like...