Press "Enter" to skip to content

9 mai, o zi cu semnificații multiple pentru românii de pe ambele maluri ale Prutului

Astăzi, pentru prima dată în 37 de ani, am trăit o zi de 9 mai cu o încărcătură eminamente românească, fără interpretări stataliste, aberații și minciuni anti-naționale și fără dedublări, așa cum se obișnuiește în scindata și schilodita Republică Moldova, de unde am plecat recent pentru a-mi croi o nouă viață și a mă simți cu adevărat Acasă.

Alături de bunii mei prieteni ieșeni și de membrii Partidului Mișcarea Populară Iași, am participat la ceremonia militară și religioasă, organizată în fața Monumentului Independenței cu ocazia zilei de 9 mai. Acțiunea a început cu intonarea Imnului Național al României. După serviciul divin, oficialitățile Iașiului, printre care primarul unionist Mihai Chirică, prefectul județului Marian Șerbescu ș.a., au rostit alocuțiuni patriotice consacrate idealurilor naționale și celor europene. A urmat depunerea de coroane din partea instituțiilor administrative, a Garnizoanei Iași, Asociației Cultul Eroilor, forțelor de ordine și partidelor politice. PMP a fost printre cele mai active entități politice care au luat parte la manifestație, formând o veritabilă Armată de Unioniști constituită din seniori și juniori. Celebrarea s-a încheiat cu defilarea Gărzii de Onoare.

Amintesc că PMP, condus de ex-președintele României Traian Băsescu și Organizația Iași, diriguită cu multă dedicație de deputatul Petru Movilă, și-au asumat ca obiectiv strategic Unirea Republicii Moldova cu România. Este un partid pe care îl simpatizez, fiindcă aduce un suflu proaspăt pentru românii de pretutindeni și îi ajută să miște Țara în direcția spațiului valoric european.

9 mai este o zi cu semnificații istorice și culturale multiple.

La sfârșitul sec. al XVIII-lea, mai exact în vara anului 1789, francezii răsturnau vechea orânduire politică şi enunţau principiile fondatoare ale întregului eşafodaj ideatico-doctrinar al societății moderne, în numele libertăţii, egalităţii şi fraternităţii.
Aceste principii de importanță majoră, extrem de actuale şi astăzi, au dus la construcția unei Europe unite. Rând pe rând, ideile iluministe şi revoluţionare căpătau consistenţă și statornicie pe teritoriul bătrânului continent. În a doua jumătate a sec. al XIX-lea a luat ființă şi România ca stat. Mai întâi, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei şi Ţării Româneşti, apoi, prin cucerirea independenţei de stat.

Cu 141 de ani în urmă, la 9 mai 1877, ministrul de externe din acea vreme, ilustrul înaintaș, Mihail Kogălniceanu, declara în fața Adunării deputaților: „Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare… suntem o națiune liberă și independentă”, iar guvernul „va face tot ce va fi cu putință ca starea noastră de stat independent să fie recunoscută de Europa”; „voim să fim independenți, pentru că voim să trăim cu viața noastră proprie, pentru că nu voim să mai pătimim pentru greșelile altora, pentru că voim ca la gurile Dunării de Jos să fie un bulevard în contra rezbelului”.

La 9 mai 1945 se încheia al II-lea război mondial în Europa, fiind semnat, în ajun, actul de capitulare necondiționată a Germaniei naziste. Pentru poporul român, această dată reprezintă un moment de doliu și tristețe profundă, fiindcă cicatricele pe care criminală alianță dintre Stalin și Hitler le-a format pe corpul Țării nu s-au vindecat. Consecințele documentului diabolic nu au fost lichidate nici astăzi, iar Basarabia rămâne prizoniera crimei comise prin odiosul Pact Ribbentrop-Molotov. Basarabia și Bucovina de nord, părți ale Regatului României, au fost trecute definitiv în componența URSS-ului.

Basarabia nu a fost eliberată de trupele sovietice, cum spală creierii cei certați cu istoria, ci ruptă de la sânul Țării-Mamă și, ulterior, ocupată! Românii din stânga Prutului au trecut prin ani groaznici de foamete organizată, deportări, teroare, omoruri, deznaționalizare, rusificare în masă, batjocură fața de tot ce este sfânt: limbă, tradiții, istorie etc.! Nu există nicio familie de români care nu ar fi suferit din cauza bolșevicilor. Așadar, nicidecum nu putem vorbi despre victorie (alias Победа), ci despre o zi neagră în calendarul istoric al românilor.

Dacă ticălosul pact Hitler-Stalin nu ar fi existat, cel de-al doilea război ar fi fost terminat mult mai devreme sau poate chiar nici nu ar fi avut loc.

Tot astăzi, marcăm Ziua Europei, cu trimitere directă la data de 9 mai 1950, atunci când ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, venea cu un răspuns pragmatic, poate cel mai inteligent din istorie, la ororile războiului, susținând faimoasa sa declarație, în care vorbea despre unitate, cooperare și necesitatea de a soluționa toate problemele între statele europene pe cale pașnică – o declarație considerată a fi piatra de temelie a actualei Uniuni Europene, o familie din care face parte și România, începând cu anul 2007.

Tot la 9 mai îl comemorăm pe Lucian Blaga, filosof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar și diplomat, părintele „corolei de minuni a lumii” și cel care, la momentul primirii sale în Academia Română, în 1937, elogia satul românesc.

Ce se întâmplă în aceste zile în cel de-al doilea stat românesc Republica Moldova, profund metastaziat de corupție, prostie, moldovenism oribil și veșnica criză identitară? Din păcate, aici, politicul sovietic primează în fața adevărului, iar demnitate națională este călcată în picioare.

De 9 mai, retardații îngâmfați care se împotrivesc Unirii și nu au memorie genetică intră în extazul Побед-ei, delectându-și privirile cu panglici anti-românești, purtate de gândacii socialiști pro-ruși.
Spitalul de psihiatrie „Panglica de colorado” este la el acasă, iar pacienții acestuia, alături de mulți politicieni, au devenit și oameni de artă, interpreți pentru care contează doar „cine plătește mai mult”. Unde e Gheorghe Țopa, care prin anii ‘90 ai secolului trecut cânta Veniți acasă și Dragoste nemărginită, îndemnându-ne să trecem peste falsul hotar?! Pe unde s-a rătăcit Doina Sulac de nu mai cinstește memoria tatălui?! Ce a fost în mintea celor de la Zdob și Zdub și a Getei Burlacu, care au participat la Eurovision?! Au trecut la DodonVision? Despre N. Gordienco și S. Grigore prefer să nu comentez, ele au fost sovietice din născare și așa și au rămas! La fel e și cu Strâmbeanu, cea cu „datoria de actriță”, degeaba mai lucrează la Teatrul Național „M. Eminescu”! Trupa Millenium, câștigătoare a numeroase concursuri din România, este cea mai mare dezamăgire! Pentru mine aceste specimene au devenit nulități. Pe lângă talentul de a cânta și nesecata sete de bani mulți în pungă, mai există și integritate, onestitate, verticalitate, dragoste de Neam, Limbă și Țară!

Mare dreptate avea Grigore Vieru, atunci când afirma că răul de fapt vine din interior, de la cei 3 P co-naționali: Pâra, Pizma și Prostia! La acești 3 P mai alipim indiferența și vânzarea de sine, transmise pe cale genetică de la moldovean la moldovean.

În ajun de alegeri, atunci când concertele gratuite sunt în toi, din cauza micimii, gândirii precare și lipsei de discernământ a celor infectați cu virusul homo sovieticus, Chișinăul riscă să îmbrace straie roșii pro-ruse sau albastre stataliste. Iată de ce, îndemn toți Chișinăuienii cărora le mai pasă de ceea ce se întâmplă, să voteze, la 20 mai curent, candidatul Partidului Unității Naționale, Constantin Codreanu. Chișinău este oraș românesc și merită o altă soartă, un alt viitor și un alt primar.
9 mai este zi de doliu, Ziua Europei și a independenței României, este ziua fiecărui European și a fiecărui Român. Este primordial ca cetățenii să înțeleagă că puterea unei națiuni vine din capacitatea acesteia de a-și păstra rădăcinile identitare, de a nu-și uita strămoșii, valorile, credința, tradițiile, de a lupta pentru reîntregirea Țării, singura cale spre un trai mai bun, sigur și pașnic.