Press "Enter" to skip to content

2018, anul marilor dezamăgiri

Nu știu cum pentru alții, dar pentru mine, anul care s-a scurs a fost unul al marilor deziluzii. Pentru prima dată mă bucur că 365 de zile se duc undeva în arhiva trăirilor. Pentru prima dată prefer să vorbesc la trecut. A fost un an extrem de dificil, în care am gustat din rănile trădării, minciunii, falsității, indiferenței, lingușirii, oportunismului și am simțit, din nou, pe propria piele, consecințele „miraculoasei” faceri de bine. Le-am primit pe toate în dar, la pachet! Am (re)descoperit oameni care nu doar te pot dezamăgi atunci când te aștepți cel mai puțin, dar care sunt în stare să te rupă în bucăți și să te lase cu sufletul la pământ. Oricât ți-ai dori, nu îi poți trage la răspundere și nici pedepsi. Cineva, de Sus, are grijă de toate! Poți doar să te ridici, să te vindeci, să înveți din asta și să devii mai puternic, ba chiar mai rece și uneori nepăsător, lăsând în urmă personajele care au scuipat în sinceritatea și încrederea cu care i-ai tratat. Adevărat că tot în acest an am (re)descoperit prietenia în forma ei desăvârșită. Vorba aia, Dumnezeu niciodată nu închide o ușă fără să deschidă alta.

La sfârșit de decembrie, Facebook-ul vine cu mici surprize video, amintindu-ne cum a fost 2018. Această invenție a lui este genială! Mă mir cum a știut să aleagă cele mai frumoase momente din acest an, dar și fotografiile cu oamenii speciali din viața mea.

La final de an, în mod public, spun un mare mulțumesc tuturor celor care au ales să stea în urma mea, privind cum mă distanțez și fără a face un efort ca să mă oprească; celor care mi-au dat „delete” fie pe Facebook, fie în viața reală; celor care m-au urât sau poate mă mai urăsc, din prostie sau nimicnicie și celor care m-au găsit vinovat atunci când au fost incapabili să-și asume eșecurile de care se făceau responsabili. Grație lor, sunt mai puternic și un pic mai dur. Însă n-am fost, nu sunt și niciodată nu voi fi plin de ură! Ura e pentru cei slabi, care se scufundă în mlaștina vrajbei umane, fără să-și dea seama că… se autodistrug.

Aștept un 2019 cu cât mai multe zile senine, cu dragi, poate noi, prieteni și cu acces interzis pentru prefăcuți, lingușitori, bârfitori, alpiniști sociali și alte specimene care nu știu decât să viermuiască prin sufletele unora și să îmbâcsească cu otravă tot ce e viu.

Nu mai am nevoie de persoane care să-mi toarne apreciezi false și să-și aducă aminte de mine atunci când le arde ceva! Adio persoanelor care m-au transformat imediat într-un dușman atunci când i-am contrazis și când nu le-am spus ceea ce le plăcea să audă!
Poate că am așteptări prea mari de la oameni. Nu sunt perfect și nici nu pot fi! Din păcate, cu unii am fost prea sincer… Ăsta sunt eu și nu vreau să fiu altfel!

P.S.: Iată și mi-am spus of-ul! De fapt, e o postare pentru toată lumea bună, cu mesajul: „Nu vă mai plângeți că unii oameni sunt nesimțiți, nu încercați să-i schimbați! Fiți voi altfel și debarasați-vă de ei! Trăiți-vă viața din plin cu persoane care merită prietenia voastră!